|
|
Preluare din revista Speomond, Numărul 5, 2000, pag. 27-28
Zona Băiţei Bihorului a devenit celebră datorită secretizării exploatărilor de uraniu din regiune. Chiar dacă acestea nu sunt situate tocmai în zona de izvoare a Crişului Negru, datorită activităţilor miniere de altă natură, care se mai desfăşoară acolo, accesul este încă şi în prezent deosebit de dificil.
Parcurgând drumul industrial care duce la Băiţa Plai până către Poiana Corlatului, se ajunge curând la o poartă metalică de tip uzină, punct unde se decide soarta trecătorilor. Un gardian public, (pentru perioada anterioară anului 1990 citeşte paznic înarmat cu ZB), plictisit, dar plin de importanţa misiunii sale, vine agale în întâmpinarea nedoriţilor vizitatori. Iar dacă nici sticla cu vodcă, destinată înlesnirii manevrelor de trecere, nu va face minuni, singura soluţie va rămâne urcarea pe serpentinele drumului de Arieşeni până dincolo de Staţia de dezăpezire, de unde o potecă abruptă ajunge dincolo de întreprinderea minieră.
Aceasta a fost procedura la care am apelat şi într-o zi de septembrie din 1984, în compania lui Liviu Vălenaş şi al Gabrielei Lupescu. Voiam să testăm efectul exercitat de autorizaţia de cercetare a lui Liviu asupra metabolismului paznicului de la intrarea Peşterii de la Izvorul Crişului Negru. Cavitatea la care râvneam cu atâta ardoare, a fost cunoscută încă din secolele trecute (POSEPNY 1874), şi AMENAJATĂ TURISTIC!!! cu podeţe din lemn în perioada de după 1900. Şi totuşi ea reprezintă, încă, în mod cu totul paradoxal, una dintre marile enigme ale carstului Munţilor Apuseni.
Ajunşi la faţa locului şi simţindu-ne precum Marco Polo la hotarul Chinei, nu mică ne-a fost surpriza când după tatonările de rigoare, fără prea multe tărăgăneli de prisos, porţile Sesamului ni s-au deschis. Am pătruns astfel într-o galerie activă, înzestrată cu toate atributele cunoscute din tratatele de carsto logie: debit mare, hăuri pe măsură, cascade, nivel superior, speleoteme de tot felul. După vreo 150 m (parcurşi pe diaclazele permiene din albie!) vijeliosul râu subteran se domoleşte uşor, tavanul coborând la 0,5 m de oglinda apei. Traversarea pasajului conduce însă la cele mai mari spaţii de pe galeria activă, care apoi se şi termină brusc la cota +25 în dreptul Sifonului 1.
A doua zi am revenit la peşteră în duet cu Liviu Vălenaş. Cartarea ne-a rezervat explorarea a 2 labirinturi fosile, splendid concreţionate, cel secund scurtcircuitând pe deasupra şi Sifonul 1. Sala finală ne-a delectat cu un lac profund, conducta submersă care se întrevede, prefaţând o continuare amonte de măsură.
Ultima acţiune de explorare în această superbă peşteră a fost realizată peste aproape două luni de către Gábor HALASI susţinut printre alţii de către Iancu ORĂŞEANU, Sándor şi Ludovic MÁTYÁSI. Gábor a avansat atunci 40 m la nivelul tavanului unui sifon larg şi a ieşit într-o diaclază înaltă, aparent fără nici o continuare. De atunci liniştea peşterii nu a mai fost tulburată. Rezultatele încurajatoare obţinute în zonele adiacente însă, au condus la decizia reluării cercetărilor pe scară largă cu începere din acest an. Asta deoarece sunt unii oameni care cred în şansa unei traversări din Valea Galbenei spre Crişu Negru!
Altfel spus Peştera de la Izvorul Crişului Negru ne-a oferit un fel de clip publicitar, dedicat sistemului carstic dezvoltat parţial sub depozitele permiene ale vârfului Ţapu. Resurgenţa drenează pierderile Văii Seci, din aval de Groapa Ruginoasă şi cele ale văilor de la obârşia Crişului Negru (Crişul Băiţei). Iar datele hidrogeologice publicate de Iancu Orăşeanu în 1997 prevestesc un parcurs aerat aproape de-a lungul întregului sistem.
Remarcabila complexitate litologico-structurală a regiunii Băiţa Bihor se reflectă şi asupra carstului din regiune. Prezenţa Autohtonului de Bihor, a mai multor unităţi şariate, respectiv a magmatitelor hercinice şi banatitice (STOICI,1984) a determinat formarea unui endocarst cu totul aparte, aflat în prezent în plină fază a investigărilor. Cele două mari sisteme din regiune: Izvorul Crişului-Corlat-Valea Seacă (DAMM, 2000, in press) şi Porţile Bihorului (vezi Ştiri interne din prezentul număr al Speomond), oferă nu numai nişte potenţiale de dezvoltare şi denivelare remarcabile, ci şi un interesant teren de studiu pentru geospeologie.
Bibliografie
ORĂŞEANU I. (1997): Contributions to the hydrogeology of karst areas of the Bihor-Vlădeasa Mountains (Romania), Theoretical and Applied Karstology, vol.9, 185-214, Bucharest.
POSEPNY F. (1874): Geologisch-montanishe Studie der Erzlagerstattenlehre von Rezbanya, Budapest.
STOICI S.D. (1983):Districtul metalogenetic Băiţa Bihorurui, ed. Academiei, Bucureşti.
|
|
