Clubul de Speologie "Z" Oradea

V5 - Sistemul Vărăşoaia

Dezvoltare: 19250 m. / Denivelare: -653 m.
Explorare, cartare: Vărăşoaia Team / 1986 - 2011
Coordonat: "Z" Oradea

Aragonitul din V5

Paul DAMM
Preluare din revista Speomond

V5 Home Page

Articol Spelunca

Poster Sis. Vărăşoaia



Avenul V5 în 1992 - Secţiune Bazinul închis Vărăşoaia este situat în partea central-nordică a Munţilor Bihor, în extremitatea nordică a bazinului endoreic Padiş-Cetăţile Ponorului, la altitudinea de 1150 - 1250 m. Din punct de vedere morfologic este alcătuit din depresiunile de captare carstice Vărăşoaia-Nord şi Vărăşoaia-Sud, de pe traseul primar al paleovăii Padişului. Depresiunile s-au format de-a lungul contactului tectonic dintre gresiile cuarţoase Permo-Werfeniene situate în compartimentul estic (reprezentat în relief de muntele Măgura Vânătă), respectiv calcarele şi dolomitele Anisian-Ladiniene din comparimentul vestic, în urma subteranizării pâraielor ce izvorăsc de pe clinele vestice ale Măgurii Vinete şi se pierd prin ponoare la contactul cu rocile carstificabile. Ponoarele din regiune, situate între altitudinile de 1150 - 1250 m sunt dispuse sub forma unui evantai, raportat la Izbucul Boga (669,6 m altitudine), resurgenţa sistemului, situat la o distanţă aeriană de 2-2,5 km faţă de insurgenţele amintite. Sistemul carstic aferent este materializat prin Avenul V5, cea mai adâncă cavitate din România (-653 m denivelare), a cărei intrare se găseşte la 1366,9 m altitudine absolută, potenţialul de denivelare existent până la nivelul resurgenţei, Izbucul Boga, fiind de 697,3 m.

Cercetările dedicate sistemului au început imediat în urma evidenţierii sistemului hidrocarstic în urma trasărilor efectuate de către Iancu Orăşeanu în 1985. Prospectarea intensivă a perimetrului a fost începută în 1986 la iniţiativa regretatului Paul Matos, acţiune care a dus la descoperirea a 7 noi cavităţi, printre care şi Avenul V5.

Avenul V5 este situat pe versantul estic al Muntelui Vărăşoaia, pe interfluviul dintre bazinele închise Vărăşoaia-Sud şi Vărăşoaia-Nord, la altitudinea de 1366,9 m. A fost descoperit în anul 1986, repetatele acţiuni de derocare coordonate de către Clubul de Speologie "Z" conducând la atingerea cotei de -273 în 1992, -643 în 2004 şi -653 în anul 2005. Dezvoltarea cavităţii depăşeşte 19 km, cavernamentul incluzând cea de-a doua sală ca mărime din România 1.200.000 m3, Sala Paul Matos, numită astfel în memoria celui care a fost iniţiatorul explorării carstului din zona Vărăşoaia - Boga.


Avenul V5 - 2007

Reţeaua de galerii subterane proiectată pe poza satelit cuprinzând Depresiunea Vărăşoia, Şesul Padişului şi Izbucul Boga.


Istoricul cercetărilor
Vărăşoaia Team
Avenul V5 a fost descoperit în august 1986 de P. Damm şi M. Damm, ocazie cu care se degajează intrarea şi după o nouă decolmatare efectuată la -5, se atinge o strâmtoare severă situată la -13. În septembrie 1987 P. Damm ("Z"), K. Moréh, Gy. Keserü ("Ursus Spelaeus" Tg. Mureş), trec prin derocare de acest obstacol şi avansează până la -31. În perioada iulie 1988 - ianuarie 1989 P. Matos, R. Pop, C. Constantin, G. Radics, D. Ciocan, C. Pop, M. Botez şi G. Popa ("Speotelex" Cluj, "Emilian Cristea" Alba Iulia, Alpin Grup Timişoara), forţează două strâmtori, ultima dintre ele necesitând o muncă de peste 40 de ore pentru a putea fi depăşită. Sunt interceptate Complexul Sălilor Mari, Gal. Meandrului şi Reţeaua Paralelă.
În august 1988 are loc prima acţiune de cartare, desfăşurată de către Cs. Csák şi Elisabeta Orbán ("Czárán Gyula" Tinca), care au atins 300 m. lungime / -104 m. denivelare. În iulie 1989 P. Damm, Z. Kiss, R. Pop, I. Szlány, G. Popa ("Z" Oradea, "Speotelex" Cluj, Alpin Grup Timişoara) realizează topografia întregului sector cunoscut la acea dată.
Concomitent încep derocările la capătul Sălii cu Aragonite (-77), acţiune la care participă cluburile "Speotelex", "Emilian Cristea", "Z" şi "Labirint" Bucureşti, reuşindu-se depăşirea şi a acestui ultim obstacol în august 1991. La explorările care au urmat, sub coordonarea lui J. Zih ("Z") şi R. Pop ("Speotelex"), mult îngreunate de dificultatea ridicată a parcursului, au participat: O. Pop, G. Frăţilă ("Politehnica" Cluj), P. Damm, Sz. Szűcs, C. Pop, Magda Bartos ("Z"), Katalin Perényi (MAFC Budapest), D. Ciocan, M. Banc, L. Forda ("Emilian Cristea") şi I. Chiseliţă (CSER Cluj). În urma unor acţiuni de derocare şi forţarea unui pasaj deschis la limita penetrabilului la cota de -126 m. se reuşeşte avansarea până la un sifon impenetrabil situat la cota de -273 m.
Au urmat aproape 10 ani în care Avenul V5 a fost uitat complet, doar câţiva fanatici mai încercau forţarea unor presupuse continuări. Cu ocazia unei astfel de ture în jurul cotei -200 a fost descoperit un mendru suspendat la vreo 10 m. înălţime. După care au urmat circa 10 acţiuni de derocare folosind tehnologie "modernă" de derocat. Într-un final, cu ocazia unei tabere "de Vărăşoaia" în 2004, stâmtoarea de 50 m. lungime a fost trecută, ajungându-se la un puţ care debuşează într-un spaţiu enorm. Sala a fost denumită "Paul Matos" în memoria colegului exploratorilor, decedat în 1989. Dimensiunile sunt întradevăr uluitoare: lungimea 410 m., lăţimea 50-70 m., 30 - 50 m. înălţime, iar volumul depăşind 1.000.000 mc.
Descoperirea din 2004 a reprezentat o nouă eră în istoria peşterii. Începând de atunci s-au organizat tabere speo anuale denumite "Tabăra Vărăşoaia", numărul participanţilor crescând în fiecare an. Explorările au continuat aval de Sala Paul Matos. La capătul sălii, puternic descendentă şi ocupată la bază de o aglomerare haotică de bolovani imenşi care adesea depăşesc volumul unei case, la cota -335 m. se deschide un puţ larg. El este fragmentat în mai multe trepte care după coborârea a peste 100 m. diferenţă de nivel debuşează într-o galerie de tip canion, parcursă de un râu subteran tumultuos (denumit Râul lui Iancu). Morfologia Râului lui Iancu este extrem de variată, de la galerii de tip canion înalte de peste 30 m., laminoare dezvoltate de-a lungul unor feţe de strat, până la zone frământate de prăbuşiri ciclopice (Negrul Nesfârşit). Adâncimea atinsă la finele anului 2004 este 643 m., în 2005 atingându-se cota de -653 m.
Cu ocazia taberei din august 2007 se forţează intrarea într-un punct de lucru aflat în imediata vecinătate a taberei, denumit "Frigiderul lui Gigi", descoperindu-se o cavitate de proporţii. În 2008 se joncţionează cu V5. Explorarea avenului este în continuare în plină desfăşurare de către membrii Vărăşoaia Team, în fiecare tură descoperindu-se sute de metri de noi galerii.