Este situat în versantul stâng al Văii Gârda Seacă, în locul numit "Coteţul Dobreştilor", la altitudinea 762 m în calcare din Jurasicul superior. Dezvoltare: 294 m. Denivelare: 89 m (-67 m; +22 m).
Vizitat de R. Jeannel şi E. Racoviţă în 1921, a fost explorat mai întâi de L. Vălenaş şi I. Bele în 1973, apoi de F. Păroiu şi L. Vălenaş în 1980, când cel dintâi a realizat şi scufundarea autonomă care a permis topografierea sifonului. În 1993, J.J. Bolanz (Elveţia) şi Y. Guennec (Franţa) continuă explorarea şi reuşesc să carteze izbucul pe o lungime de 294 m, adâncimea maximă (-67 m) fiind atinsă în capătul galeriei subacvatice.
Larg deschisă printr-un portal de 8 m lăţime şi 4 m înălţime, cavitatea se compune dintr-o sală luminată aproape în întregime şi ocupată în mare parte de un lac a cărui oglindă măsoară 7,5 m în lăţime şi 15 m în lungime. În fundul acestuia se poate pătrunde într-un sifon de 30 m lungime şi 8 adâncime, în care apa apare dintr-o fisură impenetrabilă şi la capătul căruia se ajunge într-un horn înalt de cel puţin 11 m. Deasupra sălii se desfăşoară o reţea labirintică de diverticule şi hornuri a căror lungime însumată este de 112,5 m şi în care se atinge denivelare pozitivă maximă.
Date hidrologice: O colorare cu fluoresceină efectuată de T. Rusu şi Gh. Racoviţă în 1964 a demonstrat că această puternică resurgenţă este alimentată de apele captate prin ponoarele din lungul Văii Ocoale. Mai recent, colorările efectuate într-o pierdere din talvegul Văii Ordâncuşa (în zona Morii lui Ivan) au evidenţiat un drenaj pe sub întreg platoul carstic, apele ieşind la suprafaţă în Coteţul Dobreştilor (Orăşeanu, Jurkiewicz 2010).
Bibliografie: Jeannel şi Racoviţă (1929), Vălenaş et al. (1977), Rusu et al. (1970), Păroiu şi Vălenaş (1981), Vălenaş et al. (1982), Bolanz et al. (1994), Orăşeanu. Bolanz, J.J., Caihol, D. & Lalou, J.-C. 1994. Scufundatores Dacienses 93. Plongées spéléo en Roumanie. Stalactite 44(1): 15-28.