Clubul de Speologie "Z" Oradea

25 DE ANI DE EXPLORARI SPEOLOGICE IN MUNTII APUSENI (1973 - 1998)

Buletinul aniversar al Clubului de Speologie "Z" Oradea

Redactat de: Paul DAMM şi Călin POP
Au colaborat: Horia MITROFAN, József ZIH, József DEZSŐ

septembrie, 1998


MUNŢII PĂDUREA CRAIULUI

ZONA MEZIAD

Clubul de speologie "Z" (P., Eva şi M.Damm) a luat primul contact cu zona în 1985, cu ocazia unei tabere desfăşurate în colaborare cu C.S. Ursus Spelaeus Târgu Mureş (K.Moréh, G.Keserű). Au fost descoperite 12 noi cavităţi, în general de mici dimensiuni şi a fost penetrat pe 24 m nivelul inferior, inundat în condiţii normale, al P. Meziad.

În iarna anului 1993 are loc o nouă tabără în componenţa: P.Damm, Sz.Szűcs, C.Pop, J.Zih, Katalin Perenyi, A.Hegyi ("Z"), S.Kemecsei, L.Nistor, D.Pitic (Cristal Oradea). Este descoperită o peşteră-ponor (cca.100m/40m) şi redescoperită după peste 100 de ani o galerie lungă de 200 m în zona mediană a P. Meziad. în aceeaşi regiune Szabolcs Szűcs, în colaborare cu un grup independent din Oradea, a reluat explorările în P. Raii, descoperind peste 500 m de noi galerii. Lungimea peşterii depăşeşte astfel 1 km.


ZONA CĂBESTI - SOHODOL

În urma unei acţiuni interclub Z (P.Damm, C.Pop, T.Ille) - Speotelex Cluj (M.Botez) - THC Nurnberg (W.Fietz, F.Wiebner) au fost descoperite 3 noi cavităţi şi începute decolmatările la Pon. de sub vf. Tâmna. Cea mai importantă realizare este însă pătrunderea, după 3 zile de decolmatări, în Izbucul Topliţei (P. de la Izbucneală). Explorările au fost momentan oprite după 40 m în dreptul unei strâmtori puternic ventilate.


BAZINUL VĂII ŞTEAZELOR ŞI VĂII CUŢILOR

Au fost descoperite 38 de noi cavităţi cu dezvoltări cuprinse între 5 şi 65 m, de către P.Damm, Eva Damm şi Ş.Tudosanu în cadrul a două tabere desfăşurate în 1986 şi 1987. Acţiunile sunt reluate în 1994 de către P.Damm ("Z"), Erika Tallódi, Márton Venczel şi Radu Huza (Muzeul Tării Crişurilor), echipă care recartează P. din Dealul (Mina) Farcu.


BAZINUL VĂII ALBIOARA - SOHODOL - RUNCŞOR

Prima acţiune explorativă, patronată de către Clubul de speologie "Z", a avut loc în 1985, în colaborare cu Grupul Speotelex Cluj-Napoca , în zona Rujet-Sohodol. Cu această ocazie Paul Damm şi Eva Damm descoperă Ponorul cu Bufniţe (DAMM, 1989), peşteră care în urma cartărilor efectuate de Paul Damm, Paul Matos, Zoltan Kiss, Adrian Gargea şi Stefan Tudosanu, va atinge în acelaşi an 582 m dezvoltare şi 52 m denivelare.

Explorările sunt transferate cu începere din 1992 în zona Albioara, unde o nouă echipă interclub Z - Speotelex - Speo Comp. Paragina - THC Nurnberg (P.Damm, C.Pop, J.Zih, Eva Damm, T.Ille, M.Botez, H.Mitrofan, D.Ilina şi W.Fietz) explorează şi cartează P. din Mina Albioara (415m/69m) şi Avenul Albioara 2 (268m/132m) (DAMM & MITROFAN, 1998).


PLATOUL RĂCAŞ

Singura tură de explorare desfăşurată în această regiune a fost cea intreprinsă în 1978 de Liviu Vălenaş şi Adrian Jurkiewicz în Galeria Dealul Tiliei (VALENAS,1980-1981), excavată în versantul stâng al Văii Vida. Cu această ocazie au fost cartate 8 cavităţi "oarbe", dintre care se remarcă P. Mare cu 197 m dezvoltare şi 40 m denivelare.


BAZINUL VĂII VIDA

Investigaţiile efectuate în această deosebit de importantă regiune carstică s-au desfăşurat aproape în exclusivitate în bazinul superior al văii, în amonte de confluenţa cu Valea Cubleşului. În urma a numeroase campanii, desfăşurate din 1986 până în prezent, parţial în colaborare cu Speotelex Cluj (Paul Matos), au fost inventariate un număr de 72 de cavităţi naturale, în general de dimensiuni mici şi medii. A fost recartată P. cu Cascadă (1410m/42m în prezent), cu descoperirea a 860 m de noi galerii, de către echipa P.Damm, P.Matos, Z.Kiss, M.Hudrea, A.Almăşan şi V.Cristea. Continuări notabile au mai fost realizate şi în P. Izbuc din Valea Letii, P. din Fundătură şi Pon.4 din Băroaia (P. Damm, Z.Kiss, Eva Damm, Sz.Szűcs şi K.Moréh, ultimul de la "Ursus Spelaeus" Tg.Mureş).

În bazinul inferior al văii au fost identificate unele continuări în P. din Păşunea de la Hârtoape (P.Damm, S.Tudosanu, Eva Damm, 1987) şi explorate 2 peşteri în zona localităţilor Sitani şi Coşdeni.


BAZINUL VĂII TOPA - RÂU

Valea Topa colectează aproape în întregime apele din partea central - vestică a Munţilor Pădurea Craiului. Constituţia petrografică a regiunii a individualizat în acest bazin 4 zone carstice distincte: Cornet, Osoi-Fâşca, Surducel şi Ţiclu-Stan. Accesul relativ uşor, a favorizat demararea relativ timpurie a explorărilor. E drept însă şi faptul că, cercetările au fost puternic impulsionate de descoperirea în 1973 de către A.Nagy, A.Lörincz şi E.Sűket a P. Osoi.

Peştera Osoi avea să fie teatrul a numeroase expediţii, desfăşurate în perioada 1973-1975 de către L.Berecz, G.Drimba, F.Kádas, L.Tóth, I.Dezsõ, K.Jakab şi I.Biró, echipă care reuşeşte topografierea a 3177 m în cadrul unei reţele subterane, deosebit de vaste. Zona finală a peşterii este un târâş, cartat pe 724 m, dar care continuă mult dincolo de punctul terminus al lucrărilor topografice. Ultima acţiune desfăşurată în acest sector a avut loc în 1993 când P.Damm, Sz. şi Zsuzsa Szűcs au parcurs peste 1 km din târâş, fără a atinge vreun terminus.

La Est faţă de P. Osoi, frontul de lucru al galeriei de avansare al Minei Aurica, a interceptat la 770 m de la intrare o peşteră activă de mari dimensiuni. Explorarea şi topografia reţelei a fost efectuată în intervalul septembrie 1978 - august 1980 de L.Vălenaş, Elisabeta Popa, N.Sasu, Gizella Kajtor, N.Paul, A.Jurkiewicz şi Z.Zsako (VALENAS, 1980-1981). Peştera Aurica, datorită dimensiunilor sale (2679 m lungime) este ca mărime cea de-a doua reţea subterană naturală, interceptată de o lucrare minieră din România.

Continuând investigaţiile în regiune L.Vălenaş forţează un mic sifon (2/-1 m), dintr-o resurgenţă, situată la doar câteva sute de metri aval de P. Aurica (Izvorul lui Gabor) şi descoperă o nouă reţea subterană de proporţii. Peştera, cu toate dificultăţile cauzate de numeroasele parcursuri prin, sau sub apă, este explorată şi cartată scurt timp de către echipa L.Vălenaş, Ildikó Bogdán, G.Halasi, Gh.Popescu, N.Sasu şi P.Matos. P. de la Izvorul Gabor (2707 m dezvoltare), foarte frumos concreţionată, este o reţea paralelă cu P. Aurica, cu care de altfel oferă şi numeroase similitudini morfologice şi genetice.

Cercetările din zonele Surducel şi Ticlu-Stan au adus rezultate mai slabe, fiind descoperite însă un număr mare de peşteri de dimensiuni mici şi medii. Dintre ele se remarcă P. Handrii (201 m), P. Ticlului (270 m) şi P. Copilului (175 m).

Ultima realizare mai importantă din bazinul Topei, a fost obţinută tot în zona Cornet, prin explorarea în 1989 a P. Aurica 2. Aceasta este o nouă peşteră activă, situată în versantul opus vecinei sale, care a fost cartată pe 370 m lungime de către P.Damm, Z.Kiss, A.Gargea şi R.Pop.


ZONA TĂŞAD - STRACOŞ

Calcarele badeniene din acest perimetru, deşi au o extindere redusă în comparaţie cu zonele calcaroase mezozioce "clasice" din restul masivului, au oferit un relief carstic remarcabil, cu numeroase peşteri de dimensiuni apreciabile. Dintre acestea se remarcă în mod net P. de la Stracoş, cartată de L.Vălenaş, N.Paul şi N.Sasu în 1978 care atinge o lungime de 965 m, oferind o treversare integrală insurgenţă - resurgenţă. În apropiere au fost identificate şi o serie de mici cavităţi, cele mai importante fiind P. de la Tăşad şi Izbucul Cetăţeua, care cuprinde un târâş prin apă de peste 300 m lungime.


BAZINUL VĂII MNIEREI

Cu excepţia peşterilor din bazinul inferior (Potriva, Pincelului etc.), pe care le vom prezenta la zona Aştileu - Pusta Călăţea, în bazinul Mnierei au fost cartate 8 cavităţi, dintre care se remarcă P. din Coasta Fanului (165 m lungime), cartată de J.Zih şi S.Kása în 1987.


ZONA CĂRMĂZAN - ZECE HOTARE - BĂTRÂNU

Clubul de speologie "Z" a întreprins primele acţiuni în această regiune, cu începere din octombrie 1977, când L.Vălenaş, N.Sasu, F.Moldovan şi Gh.Ciorba descoperă continuarea P. Bătrânului şi cartează în total 1110 m de galerii. în noiembrie 1979 L.Vălenaş şi J.Sofalvy, continuă topografia, atingând sifonul terminal (-74 m), dezvoltarea actuală a reţelei(1633 m), fiind stabilită peste o lună de către L.Vălenaş, N.Paul şi N.Sasu.

În 1985 P.Damm în colaborare cu o echipă a Speotelex Cluj, formată din P.Matos, R.Pop, M.Hudrea şi T.Dan explorează Av. Mare din Mina Gugu având o denivelare de 81 m. În acelaşi an o echipă condusă de L.Vălenaş recartează Av. Condrovici.

Continuând acţiunea de monitorizare a lucrărilor miniere din regiune, în 1987 este cartat Av. 3 din Mina Gugu (163 m/54m) de către L.Vălenaş, P.Damm, M.Tenţ şi E.Filip, iar în 1991 Av. 4 din Mina Gugu (163 m/63m), cu cartarea executată de P.Damm, Z.Kiss şi A.Gargea.

În prezent în zonă sunt inventariate 18 cavităţi naturale interceptate de minele Gugu, Zece Hotare 4, Dealul Ana şi Cărmăzan. Cartarea acestora fost realizată de P.Damm, Eva Damm, Sz.Szucs, K.Moreh, J.Zih, Katalin Perenyi, F.Magyari şi A.Gargea. în zona Cărmăzan eforturile au fost concentrate spre Av. Gaura cu Vânt (600m/-118 m), explorat şi cartat de J.Zih, T.Barabas, Cs.Kiss, I.Pentek şi I.Viorel în 1988 (ZIH,1997).


ZONA BUCEA - PIATRA CRAIULUI - BRATCA

Prospecţiunile efectuate în zona Bucea - Piatra Craiului - Bratca, (versantul drept al Crişului Repede), au dus la descoperirea a 7 noi cavităţi, inclusiv în urma lucrărilor de lărgire a Drumului Naţional nr.1 (E60). În P. Mare din Faţa Văii Bulduşor a fost depăşit terminusul de pe nivelul superior, însă cu tot curentul de aer existent, continuarea înaintării este imposibilă din cauza unei scurgeri parietale. Acţiunile de sistematizare efectuate de P.Damm, I.Dezso, M.Demeter, Katalin Kocsis, Sz.Szucs, L.Pusztai şi L.Dimen vizează definitivarea studiului complex al carstului din regiune.


ZONA BRATCA - BĂLNACA

Principala realizare a Clubului de Speologie "Z" Oradea în această regiune, este descoperirea (de către Eva Damm), în apropierea limitei cu zona Suncuiş - Mişid, a P. din Coasta Mitrei Miculii. Pătrunderea în subteran a fost însă posibilă doar în urma a 3 zile de dezobstrucţii dure. La finele acestei acţiuni P.Damm, Sz.Szűcs şi M.Botez au explorat peste 700 m de galerii deosebit de scunde şi argiloase. Punctul terminus, baza unui adevărat buncăr plin cu bolovani, a fost atinsă peste câteva zile de către aceeaşi echipă, completată cu J.Zih, Katalin Perényi şi T.Ille. Dezvoltarea atinsă este de 883 m (DAMM, SZŰCS,1994).

În zona limitrofă P. din Coasta Mitrei Miculii, respectiv în zona Piatra Soimului - Izvorul lui Monea (SZŰCS,1996), au fost inventariate 11 cavităţi de mici dimensiuni.


ZONA ŞUNCUIUŞ - MIŞID

Primele explorări întreprinse în zonă, efectuate de J.Talmács, Gh.Drimba şi L.Berecz în 1973, au avut ca obiectiv P. Izbândiş, care a fost cartată pe 240 m.

În 1977 L.Vălenaş, N.Sasu şi Aida Dombi forţează strâmtoarea de la capătul P. Moanei şi explorează în continuare reţeaua, care astfel atinge 1170 m dezvoltare şi +104 m denivelare.

Din 1979 sub coordonarea lui L.Vălenaş şi A.Jurkiewicz sunt începute cercetările în vederea definitivării studiului efectuat asupra carstului din zonă. Cu această ocazie sunt inventariate 64 de cavităţi naturale, cele mai importante dintre ele fiind P. Ungurului, P. de la Hodoabă şi P. de la Izvor (VĂLENAŞ, JURKIEWICZ, 1980-1981).

După publicarea acestui material, acţiunile sunt reluate în zonă abia în 1993, când P.Damm împreună cu o echipă de cursanţi ai Stagiului de Iniţiere în Speologie, organizat la Suncuiuş, descoperă P. din V. Sesii. Peştera, cartată de P.Damm ("Z"), V.Lascu şi L. Nistor ("Cristal" Oradea), conţine un important sit paleontologic, cu Capra ibex, Ursus spelaeus, Eecus transilvanicus etc. Studiu paleontologic efectuat de dr.Vlad Codrea şi Dan Bogdan (Univ. "Babeş-Bolyai" Cluj Napoca).


DEFILEUL CRIŞULUI REPEDE ÎNTRE ŞUNCUIUŞ ŞI VADUL CRIŞULUI

Hârtopul Fără Fund, principalul obiectiv din acest perimetru, a fost descoperit în 1974 de E.Suket şi cartat de o echipă a Clubului "Z" condusă de L.Tóth în 1975 (308m/78m). în 1978 în zona Dealului Podireu sunt cartate 6 mici peşteri.


ZONA BIRTIN - GĂLĂŞENI - BUTAN

Lucrările de explorare au fost concentrate, cu începere din 1975, spre P. de la Gălăşeni. La acţiunile, care au permis atingerea unei dezvoltări de 2357 m, au participat: L.Vălenaş, T.Moraru, I.Dezsõ, St.Pop, E.Papp şi N.Sasu. Cercetările au fost reluate în 1982 (L.Vălenaş), pentru cartarea unor prelungiri descoperite în prealabil de Paul Matos şi apoi în 1992 pentru cartarea unui nou nivel fosil (P.Damm, Sz.Szűcs, C.Pop, I.Dezsõ).

Resurgenţa P. de la Gălăşeni şi anume P. din Groapa Moţului, a fost penetrată în urma a 10 zile de muncă . Astfel în urma decolmatărilor efectuate de P.Damm, Z.Kiss, Eva Damm, A.Gargea, R.Pop, C.Boţ şi T.Ille, au fost exploraţi peste 500 m de galerii inundate în cea mai mare parte. Sifonul terminal (nr.6) a fost trecut în apnee de A.Walter (THC Nurnberg). Cartarea a fost realizată de P.Damm, C.Boţ şi T.Ille în 1992. Restul cavităţilor din zonă sunt în general de mici dimensiuni şi cu excepţia P. Mari de la Birtin nu depăşesc 100m lungime.


ZONA AŞTILEU - PUSTA CĂLĂŢEA

Celor 83 de peşteri inventariate în zonă, le-a fost dedicat recent un important studiu (DAMM,1998), al cărui lucrări au început în 1984. Principalele realizări obţinute sunt: P. lui Potrivade 3713 m lungime, a cărei explorare începută din 1973 a fost prezentată pe larg de DAMM şi DEZSO (1997), P. Igriţa (cartată de P.Damm, Eva Damm, E.Filip, C.Boţ şi A. Gargea), P. Cornet 1 şi P. de sub Masa Mare. La vest de zona Aştileu - Pusta Călăţea se găseşte mica, dar deosebit de interesanta zonă carstică Subpiatră, de asemenea prezentată recent într-o lucrare semnată de DAMM, SZUCS şi DEZSO (1996).


ZONA BETFIA

Celebră datorită siturilor paleontologice descoperite acolo, zona Betfia a oferit şi un endocarst fosil pe măsură. Avenul Betfia (264 m/86 m), a fost cartat de L.Vălenaş şi N.Sasu (VăLENAŞ ,DRIMBA, 1978). în 1978, în urma activităţilor de exploatare a calcarului, au fost descoperite alte două avene (VăLENAŞ, 1980-1981).


Previous Next